Past. Present. Future. Change and need.

E uimitor cat de mult ne putem schimba, cat de diferiti putem deveni. Ajungem pana acolo incat nu ne mai recunoastem pe noi insine. In acelasi timp, e ciudat. Ciudat cum zi dupa zi, nu se schimba nimic, iar apoi, cand te uiti inapoi, esti socat. Parca nu esti tu. Parca nu-ti vine sa crezi ca a fost o zi in care erai altfel. Iti amintesti totul, ca pe un vis, nu sti sigur daca e realitate sau nu, asa mult timp pare ca s-a scurs.. Te uiti la trecut ca la o poveste, un film in derulare, in care sti ca esti personajul principal. Dar nu mai inseamna nimic pentru tine, pentru ca tu esti altcineva acum.

Daca iti place sa te uiti la seriale, sti ce zic :) Dupa cateva sezoane, sa te uiti din nou la primul episod. E impresionant sa-ti amintesti de unde a inceput totul. E chiar putin ciudat. Iti vine sa le spui actorilor : "hey, tu! ai grija nu fa aia si aia, vezi fa asa ca e mai bine.." etc. Si mai trist e atunci cand te uiti inapoi, si vrei sa iti spui tie - dar nu poti. Deja esti unde esti. Trecutul nu iti mai apartine, insa prezentul da. Si mai trist e daca le vremea respectiva stiai ca cealalta alegere ar fi cea potrivita, si totusi, ai ales sa faci lucrul care iti facea mai mult bine pe moment. Trist, dar totusi, in loc sa stam sa ne gandim "ce ar fi fost daca..", sa ne concentram pe ce putem face acum. Sa ascultam acum. Sa luam decizi intelepte acum. Se spune ca mai tarziu e mai bine decat niciodata.



"Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde."



Cred ca unul dintre cele mai grele lucruri pentru noi este sa traim in prezent, fara sa ne facem griji de ce va fi maine, poimaine, peste un an sau peste 10. Nu spun ca nu ar trebui sa ne gandim ce ar trebui sa facem azi ca sa ne fie mai bine maine (gen planuri de scoala, cursuri, job etc - tot ceea ce trebuie), dar sa fie pur si simplu ganduri, nu ceva ce ne fura pacea, si la care sa ne gandim non stop.

De multe ori ma gandesc "da de multe ori m-am rugat pentru ceva si nu am primit" . Si eu ma rog pentru multe lucruri, nu asa de multe primesc. Dar sigur e un motiv : poate nu cer ceea ce trebuie, poate nu am neaparata nevoie, sau poate nu e timpul potrivit. Un lucru e sigur : Dumnezeu implineste nevoile, atunci cand ele sunt cu adevarat nevoi.