Viata cu DUMNEZEU e o AVENTURA

Edit
Viata cu DUMNEZEU e o AVENTURA
by Ersi Moldovan on Thursday, July 21, 2011 at 12:59pm

Cunosc o persoana la care ii place sa spuna ca "viata cu Dumnezeu e o aventura!" [ghici cine? :)) ]. Da, asa e, viata cu Dumnezeu e o aventura. Si poate nu sari cu parasuta, nu faci bungeejumping sau alte lucruri dinastea grozave,ci viata cu Dumnezeu e o aventura pentru ca atunci cand ajungi la limita, si nu mai poti face nimic, El intotdeauna gaseste o modalitate prin care sa te uimeasca. Cand ajungi acolo in punctul ala, nu te dai batut, nu cobori din rollercoaster, ci calatoria abea incepe. Nu stiu daca ati fost vreodata pe un rollercoaster imens, unde inima chiar iti sta in loc cand vagonul ajunge in locul acela cel mai de sus, se opreste cateva secunde, si apoi porneste din nou, cu viteza - de obicei acolo merge cel mai repede, pentru ca are avant. E o experienta tare; una si mai tare e daca asta se intampla pe intuneric:)). Been there, done that. Viata cu Dumnezeu e la fel - mergi ce mergi, si apoi e un punct in care te opresti, nu mai poti merge la fel de incet, nu mai ai avant. Esti coplesit de probleme, circumstante... E momentul sa te lasi condus cu adevarat de Dumnezeu, sa-L lasi pe El sa preia controlul. E momentul acela in care tu nu mai poti, si ai nevoie de o minune. Si daca Il lasi pe El sa lucreze - minunea se intampla, si tu prinzi din nou viteza, una noua, adevarata. Si pentru unii din noi, momentul ala de cateva secunde dureaza prea mult, nu mai avem rabdare, ni se pare ca Dumnezeu nu face nimic, vrem sa coboram. Apoi realizam ca nu putem. [Sa fim seriosi, cine coboara din rollercoaster cand vagonul e acolo sus, oricat de mult e de asteptat, preferi sa astepti decat sa cazi in gol]. Asa ca stam si ne concentram pe orice altceva in loc de ceea ce trebuie - faptul ca Dumnezeu nu va intarzia sa faca partea Lui.



"Bless our God, O peoples!

Give him a thunderous welcome!

Didn't he set us on the road to life?

Didn't he keep us out of the ditch?

He trained us first,

passed us like silver through refining fires,

Brought us into hardscrabble country,

pushed us to our very limit,

Road-tested us inside and out,

took us to hell and back;

Finally he brought us

to this well-watered place."

[Psalmul 66:8-12 - Biblia in limbaj contemporan, "The message"]

No title needed :)

Sometimes we just have to learn to accept that some people may stay in our hearts, even if they don’t stay in our lives. And so you keep the memories, but find yourself moving on. And I realized letting go is a gradual process. That I was being healed without knowing it. That even though I didn’t know I was moving on with my life, it was happening. I am learning how to let go of the past now. Everything happens for a reason, and the past is only there to teach you a lesson, to make you stronger. There’s no point in letting it bother you forever. In life, people will come and people will go. But eventually you’ll learn that the people who stay are the ones who will always be there, through all the drama, good or bad times. They will be beside you, and you’ll realize that those are the only people you truly need. Afterall, there’s always going to be bad stuff out there. But here’s the amazing thing - light trumps darkness, every time. You stick a candle into the dark, but you can’t stick the dark into the light.

If there is a will, there is a way

Daca atunci cand din orice directie ai incerca, in orice fel ai pune problema, si orice ai face, ti s-ar spune tot "NU", atunci mai merita sa incerci? Cand sti daca atunci cand renunti esti un las care accepta situaita asa cum e, sau daca esti intelept pentru ca alegi sa faci asta? De ce sunt unele lucruri pentru care merita sa lupti si altele, pentru care oricat ai incerca, tot nu poti face nimic? Si de ce sunt catalogate ca si lucruri care "merita" sau nu. Daca incetezi sa lupti, s-ar putea sa-ti fie mai bine, dar in acelasi timp, asa e sigur ca pierzi. Daca continui, s-ar putea sa nu castigi, sau poate chiar sa pierzi tot...si atunci se merita?



Sa fie oare adevarat ca daca vrei, poti? Probabil. Dar daca nu depinde de tine...atunci poate sa fie tot ce-ti doresti mai mult, ca tot "NU" ramane. Si daca e asa... atunci... probabil e mai bine sa o lasi balta. Dar daca macar un gram depinde de tine, eu zic sa nu renunti, pentru ca mereu te vei intreba "ce-ar fi fost daca...?"....

Faith

Credinta e acel lucru care ramane atunci cand toate celelalte au disparut. Cand toate firele de care te tineai s-au rupt, si ramane unul singur care sti sigur ca niciodata nu se va rupe - sau cel putin nu pana cand ii dai tu voie. Credinta e aceia care ramane atunci cand persoanele care te asteptai sa nu plece niciodata, te-au parasit, aceia care atunci cand toti iti intorc spatele, ea sta cu bratele deschise - si asteapta. Asteapta ca tu sa o vezi, ca e acolo. Credinta e acel lucru care atunci cand simti ca ai pierdut totul, esti totusi castigat daca ti-a ramas. Credinta e atunci cand stai pe marginea unei prapastii si mai ai mai putin de un pas de facut si ai cadea intr-un gol imens pe care nu-l poti concepe, dar sti ca nu te mai poti intoarce - si ea iti spune, "ai incredere, va fi bine...!" . Credinta e mai mult decat speranta - pentru ca ea stie (cu toata fiinta) nu doar spera. Credinta e mai mult decat un sentiment - e o alegere. Poate sentimentele se pot juca cu noi, dar credinta e ceva cert, ceva ce o data ce am ales...devine firul acela de care spuneam.

Legaturi

Exista legaturi care dureaza o viata...si altele care nu. Exista legaturi care rezista pentru ca sunt puternice, fara ca tu sa trebuiasca sa faci ceva pentru asta. Si exista altele pentru care dai tot pentru ca sa mai menti ultimul fir. Exista legaturi care atunci cand dai totul, se pastreaza. Si exista cele pentru care orice ai face, oricat te-ai agata de orice, nu rezista. Sunt oameni care vor sa tina legaturile, si sunt oameni care nu. Sunt oameni care le pretuiesc si altii who take them for granted. Si mai sunt aceia care nici macar nu-si dau seama ca legaturile exista sau ca trebuie intretinute.