luni, 27 septembrie 2010

<\embed>

luni, 20 septembrie 2010

Original vs. Copy



Spuneam intr-una din postarile trecute ca am ceva idei pe care nu stiu [sau nu stiam la vremea aia] cum sa le scriu. Zilele trecute am vorbit cu o prietena, si discutia respectiva a facut putina ordine in capu` meu, asa ca, va impartasesc si voua:)

Ma gandeam la dorintele si la visele noastre. Cat de multe lucruri ne dorim si ce mult visam cu ochii deschisi. Mai ti minte cand erai mica si visai ca esti o printesa/sau un star [in cazul surorii mele mai mici, ambele:))], sau cand visai la masina ta? Sau, mai important decat aproape toate celelalte, cand visai la printul/printesa ta? Da...poate acea vreme a trecut, poate te-ai schimbat, si poate nu mai tintesti asa de sus, nu mai speri - ti-e frica, pentru ca daca indraznesti sa pui inima ta acolo, ai putea fi dezamagit. Visezi, speri si iti doresti - dar lucruri mai mici, lucruri posibile pe care sa le obtii usor. Lucruri care nu te vor dezamagi. Si atunci, care e solutia? Te multumesti cu ceva mai putin decat meriti. In loc sa fi printesa/sau in cazul baietilor,super-erou, esti doar un om, o simpla fiinta care trebuie si ea sa traiasca, si sa urmeze cursul firesc. In loc sa vizezi la ceva mare, te limitezi.

O prietena spunea ca Dumnezeu are pentru noi un plan perfect. El nu vrea sa ne dea ceva mai prejos decat ceea ce meritam. El are pentru noi exact jobul,familia,sotul/sotia perfect/a. Si ni le da pe toate, la timpul potrivit. Problema e ca noi nu avem rabdare sa vina acel timp. Noi alegem sa ne multumim cu copia perfectului. Si o copie e asemanarea perfecta a ceea ce e bun pentru noi, dar totusi, nu e ceea ce e perfect pentru noi. Nu e planul lui Dumnezeu pentru noi.

De exemplu, atunci cand alegi sa cumperi un calculator si tot ceea ce ai nevoie la el - si alegi sa dai bani pe toate, dar sa le ai originale, stii ca functioneaza. Ce e cel mai fain, e ca atunci cand se strica ceva, sau cand ceva nu mai functioneaza cum trebuie, printr-un singur click [sau bine, poate mai multe] poti sa ceri ajutorul firmei de unde l-ai cumparat [cea care l-a creat] si problema se rezolva. In schimb, daca alegi sa furi, sa nu dai bani pe programe si asa, atunci cand se strica ceva, vei avea mereu mai multa bataie de cap. Si oricine poate sa-si dea seama ca o copie nu va functiona ca si originalul.

Asa e si cu noi si Dumnezeu, daca alegi ceea ce El a creat pentru tine, intr-adevar, trebuie sa astepti, sa ai rabdare si asa mai departe, dar atunci cand intervin problemele, vei putea mereu sa mergi la Creator si sa primesti rezolvare. In schim, daca te multumesti cu copia, te costa mai putin - tu determini timpul cand primesti acel lucru, dar niciodata nu vei putea sa te bucuri de binecuvantarile/beneficiile de care vorbeam inainte.

Nu te multumi cu ce se ivesti prima data in calea ta, alege sa astepti timpul lui Dumnezeu si sa primesti ceea ce are El in plan pentru tine. Nu te multumi cu o copie, ci alege ceea ce a fost creat pentru tine.

vineri, 17 septembrie 2010

Inceput



E septembrie. Ai zice ca din multe puncte de vedere e sfarsit, si totusi din prea multe altele - e inceput. Pana azi pana si vremea tinea pana si de ultima zi sa afirme acelasi lucru - inceput. Nu e nevoie sa vada toti, nu e nevoie sa simta toti - dar cu siguranta toti iau parte la el. Ai zice ca s-a sfarsit vacanta - si totusi, a inceput o noua etapa, si, ca ne place sau nu, luam parte la ea. Luni, sora mea cea mai mica si-a luat ghiozdanul si a pasit pentru prima data pe treptele scolii. Doar ieri era micuta mea Maria, scumpa si draga si aveai impresia ca va fi mereu copil - si totusi, a inceput si pentru ea schimbarea. Acea schimbare care incepe pentru toti, ieri, azi sau maine. Acea schimbare de care mai la toti ne e frica, dar ne e si mai frica sa recunoastem. Acea schimbare careia nu i te poti impotrivi, pentru ca faci ce faci, si tot te ia cu ea. Maria nu mai e la gradinita si nici nu va mai fi. Vara din 2010, acea vara pe care am asteptat-o asa de mult, s-a dus si nu mai vine inapoi. Si multe altele.

Si daca s-ar opri aici, ar fi destul de trist. Dar nu se opreste - e inceput. Pentru ca de fiecare data cand o usa se inchide, se deschide alta, si daca nu, atunci un macar un geam :))

miercuri, 1 septembrie 2010

Flashback

E interesant cum functioneaza mintea noastra - cum percepem lucrurile de care vrem sa ne amintim, pe care vrem sa le pastram mereu cu noi, dar pe care totusi in cele mai multe cazuri le uimtam - si lucrurile pe care vrem sa le uitam, sa le ingropam si sa fugim de ele, si de care totusi ne mai aducem aminte uneori. Pentru mine, acel "uneori" cand imi amintesc ceva ce am uitat de mult e cel mai neasteptat moment - ciudat - ca si cum imi amintesc din viata altcuiva si apoi realizez ca sunt eu. De cate ori iti amintesti cum era cand erai mic? De prea putine ori - si totusi, exista momente cand dintr-o data iti amintesti un anume lucru, o anumita patanie care te umple de amintiri, de sentimente - poate si de regrete. Cateodata, cand ma plictisesc, ma gandesc cum ar fi sa functionam ca niste roboti - apesi delete - si totul s-a dus - fara urma [sau asa credem noi]. Totusi, chiar si computerele lasa in urma ceva cand noi apasam delete - si acel ceva functioneaza cam ca si mintea noastra - vrem sau nu, uitam, si totusi "ceva"-ul ramane acolo, transparent, invizibil pentru ochi. Si daca ai un computer, atunci stii cand vezi acel nimic lasat de "delete" - atunci cand nu ai nevoie de el.


Ma mai gandeam la ceva - prea greu de explicat acum, dar o sa explic in urmatoarea postare:)