Oi fi eu depresiva in multe din postarile mai vechi, dar totusi nu am ajuns chiar asa de rau:) asa ca, postarea de azi nu va fi una (prea) depresiva:)) . Totusi, cand ma gandesc la afirmatia de mai sus, ma gandesc cu ar fi sa nu mai rasara soarele - ce am face? Va las pe voi sa va ganditi la asta, si daca aveti raspunsuri interesante, le astept:). Ideea titlului, a venit intr-o dimineata la ora 5, pe plaja din Mamaia Nord - Mamaia Sat - Navodari (nu stim inca cu siguranta), in timp ce asteptam sa rasara soarele (am asteptat cam 40 de minute, cele mai reci minute din toata viata mea :| ). Saptamana trecuta am fost la mare cu mai multi prieteni - am ras, am mancat, am facut plaja, am plans, am gatit, am umblat kilometri si kilometrii - impreuna. E uimitor cat te poti apropria de persoane diferite de tine, de care inainte nu stiai nimic sau stiai prea putine, daca doar petreci putin timp impreuna cu ele. Si e uimitor ce prietenii poti sa strici pentru ca nu faci acel lucru.
De multe ori, in viata noastra soarele continua sa rasara, in fiecare zi - zi dupa zi, speranta si sansa cea noua sunt acolo, iar noi ne-am obijnuit asa de mult cu ele, ca ni se par a fi ceva normal, ceva ce ni se datoreaza. Si totusi, cum ar fi ca soarele sa nu mai rasara? Cum ai aprecia atunci oportunitatile ce ti se ofera? Nu intra in panica, soarele va rasari pana cand ii e dat sa faca asta - si chiar si dupa aceea, sansa tot ramane. Dar tu, care te bucuri de acest dar in fiecare dimineata, nu uita sa multumesti pentru el. Indiferent daca e vorba despre o dimineata ca oricare alta si soarele de pe cer, sau daca e vorba de acel soare care iti da puterea sa mergi mai departe de fiecare data cand simti ca noaptea ta [traducere: problema ta] a fost prea lunga.
Make visible what, without you, might perhaps never have been seen. 
