Momentul potrivit

Trecutul. E ceva ce ramane in urma noastra - ca ne place sau nu, e ceva ce nu mai putem schimba. Unii vor sasi uite trecutul, si chiar reusesc. Altii reusesc mai putin. Si ceilalti, nu il uita, dar nici nu-i afecteaza. Nu stiu cati se incadreaza in ultima categorie. Eu am trecut prin fiecare din aceste categorii : pentru o vreme, am uitat - nu am sters nimic, nu am vindecat nici o rana, pur si simplu am uitat. Am creat peste o temelie alta temelie. Totusi, perioada aceasta nu a durat mult, pentru ca din senin am inceput sa-mi amintesc - cu o multime de detalii. Eu consider aceasta perioada a uitarii o peroioada de liniste - o binecuvantare. Totusi, perioada asta trebuia oprita pentru ca trecutul nu era vindecat, era doar ascuns. Apoi a urmat perioada de vindecare- o perioada grea, dar care-si merita fiecare secunda. Si in sfarsit, perioada in care trecutul seamana cu niste pagini de carti, o poveste care o poti citi oricand dar te afecteaza la fel de tare ca si SCUFITA ROSIE.
De ce spun lucrurile astea? De ce acum? Pentru ca mi-am dat seama ce mult poate schimba modul in care privim lucrurile atunci cand incepem sa ne asumam si noi vina pentru trecut. Nu zic ca pe tine nu te doare, nu zic ca doar tu esti de vina, dar cu siguranta undeva ai gresit si tu. Si cand iti asumi vina...incepi sa vezi ca in primul rand ai nevoie tu de iertare, si dupa ce te-ai iertat, poti ierta si pe ceilalti.
Ieri am avut o discutie cu o persoana - o discutie care a facut o schimbare in mine, desi stiam toate lucrurile alea, desi doar mi s-au amintit, totusi, o fost ceva ce aveam nevoie si am primit in momentul in care am fost pregatita sa primesc. Unele raspunsuri.
DUMNEZEU E ASA DE MARE! Si este un Dumnezeu al momentului potrivit!

Indiferenta

"Poate pentru lume esti doar o simpla persoana, dar pentru o anumita persoana poti fi intreaga lume" - un motto pe care l-am auzit de multe ori si la care m-am gandit de multe ori. De multe ori te simti ca si ultima persoana din lume, dar sti ce? Contezi. Mai mult decat crezi. Nu trebuie sa aiba toata lumea nevoie de tine, dar daca cineva are, nu-i distruge "lumea". Nu vorbesc de prietena sau prietenul cel mai bun langa care esti mereu orice s-ar intampla, si acum cand citesti ai spune "da, eu sunt tare, sunt mereu acolo", nu, nu vorbesc despre asta. Cu totii avem persoane de care suntem apropriate si cu care ne place sa impartim timp. Dar, oare doar 2-3 persoane din viata noastra au nevoie sa fie ascultate? Ce scriu acum a fost inspirat din mai multe lucruri:
1) Cand stau intr-un loc aglomerat si nu am altceva de facut decat sa astept (asa cum am patit cand am stat la coada 2 ore pentru pasaport), imi place sa ma uit la oameni. Sa vad ce fac ei. Si ma intreb "oare de unde vin?" , "unde se duc?" , "de ce sunt tristi/fericiti?", si tot felul de intrebari simple, dar care pot sa spuna asa de multe. In acea zi cand am stat la coada, am vorbit cu diferiti oameni: o fata care abea astepta sa plece in excursie, o alta fata care trebuia sa se intoarca acasa, un domn care locuia in Franta in timp ce copiii erau aici in tara, o doamna care calatorea in America inca de tanara si care acum trebuia sa mearga sa-si viziteze nepoata, si tot asa. Poate te intrebi de unde stiu asa de multe despre ei :)) ? Raspunsul e simplu: oamenii au nevoie sa fie ascultati.
2) Am participat la un concurs de film cu tema indiferenta si a trebuit sa-mi bat capu sa scot un film despre indiferenta si ideea a fost cam asa: daca fiecare din noi suntem indiferenti fata de un lucru mic, apoi cineva e indiferent fata de tine, si tot asa... pana la urma,lumea in care traim eu si cu tine, cum va fi?
3) Faptul ca in ultimele 2 saptamani am realizat cat de important este sa-i apreciezi pe cei de langa tine : acum sunt aici...si maine nu.

Si totusi, tu singur/a nu poti fi totul pentru toti. Dar este Cineva care poate fi totul pentru tine - si mai mult, El a facut deja pasul. Tu ce faci?