joi, 3 februarie 2011

Love, love , love...love is (not) all you need :)

Cred ca de cele mai multe ori ne gandim ca ajunge sa iubim si atat. Ca ajunge sa iti pese, si toate se rezolva. Dar...in general si de cele mai multe ori nu e asa. Uite un exemplu: cand iubesti, esti ca un acrobat pe o sarma undeva sus, departe de pamant - si trebuie sa-ti ti echilibrul. Sunt sanse sa reusesti sa te menti si sa ajungi la final si sunt sanse sa cazi. Totusi, nu depinde totul de tine: poti sa fi antrenat oricat de bine, dar acolo sus mai bate vantul, poti aluneca si etc. Poti sa iti doresti oricat de mult sa nu cazi, posibilitatea ca asta sa se intample e tot acolo. Si daca persoana/persoanele cu care esti pe sarma nu incearca cel putin la fel de mult ca tine, e umpic cam greu sa le treci si pe ele in singuranta pe partea cealalta. Si daca toate eforturile tale nu sunt de ajuns ca sa reusesti atunci ce ar trebui sa faci? Sa nu mai incerci? Nu. Sa-L lasi pe Dumnezeu sa te tina in echilibru, si atunci cand vantul bate, si atunci cand e greu, si atunci cand iti vine sa te arunci de pe sarma; dar si atunci cand e liniste si ai vrea ca meritul sa fie al tau. Dar sti ce? daca vrei sa fie meritul tau, incearca singur, pentru ca Dumnezeu ori e implicat ori nu.