Biologia (sau un mesaj pentru crestini)

Biologia e una din materiile mele preferate, si totusi una dintre cele mai grele. Cel putin la mine la scoala. Invatam foarte multe, dar eu una ma bucur ca e asa:) E uimitor cat de perfect e creat trupul nostru. Toate lucreaza impreuna cu o precizie perfecta si totul merge ca pe roate. Daca chiar si o celula nu mai lucreaza cum trebuie, se creeaza defectiu, si unele din ele chiar fatale. Fiecare componenta are un rol la fel de important, si totusi, daca un organ nu reuseste sa-si indeplineasca sarcina 100% este altul care sa-l ajute. Fiecare ora de biologie e altfel, si cu fiecare ora cred mai mult. Mai mult intr-un Dumnezeu care e atat de perfect,atat de mare. E imposibil sa sti toate lucrurile astea si sa nu vezi ce Creator incredibil a facut planul. Acum, studiem sistemul circulator. Multe notiuni din nou, dar lucruri la fel de incridibile. Stiai ca inima poate continua sa bata chiar si daca ar fi scoasa din corp? Ea are autonomie, impusurile fiind controlate de unul din tesuturi. Sistemul circulator(sangele) poate doar sa influenteze numarul de impuslsuri pe minut. La fel e si cu noi si Dumnezeu. El nu are nevoie de noi ca sa "fie", El nu are nevoie de lucrarea noastra, nu are nevoie de banii nostrii, de nimic. El ar putea si fara. Dar cand e vorba de noi, de mine, situatia se schimba radical - eu am nevoie disperata de El. Asa cum trupul meu are nevoie de inima. Si la fel cum sistemul circulator poate influenta ritmul, asa pot si eu sa am aceeasi influenta: cat de tare "bate" Dumnzeu in viata mea? Cat de mult il las sa conduca si cat sunt eu de sanatos? Rezistenta noastra e data de o inima care desii bate la fel, da mai mult sange oxigenat. In timpul meu cu Dumnzeu, acolo in locul meu secret cat de mult primesc de la Dumnezeu? Cat de adanca e relatia mea? Si, unul din cele mai importante lucruri: stiti ce produce infarctul? Atunci cand sangele nu are destula presiune din partea inimii ca sa poata trece acea curba care e impotriva gravitatiei (artera aorta), si se intoarce inapoi pe alte doua canale - sangele nu reuseste sa duca la bun sfarsit ceea ce are de facut, sa oxigeneze intreg organismul. Daca in timpul meu cu Dumnezeu, nu primesc Duh Sfant, daca in problemele mele,atunci cand merg impotriva curentului, impotriva gravitatiei, aleg sa merg singur, atunci se produce infarctul - moarte spirituala. Si daca atunci cand Inima pulseaza, sangele refuza sa faca ceea ce trebuie, si ce inima ii spune, atunci se produce infarctul. Cand a fost ultima data cand ai zis ca e ok sa amani ce iti spune Dumnezeu sa faci? Ai grija, amanarea produce anularea definitiva, adica tot infarctul.

Care este rolul meu?

In timp ce mergeam cu autobusul spre oras, faceam ceea ce fac de obicei cand sunt intr-un mijloc de transport: ma uitam pe fereastra, si asteptam sa treaca timpul. Obisnuita, acelasi lucru, acelasi locuri, acelas peisaj. Dar de data asta, m-am gandit la altceva: cum arata peisajul acum 10 ani? cu arata locul unde ma aflu eu inainte ca eu sa fi calcat peacolo? Acum 100 de ani? Acum 1000? Cati oameni au trecut peacolo, si cat de obosit e pamantul sa-i mai tina? Cat de batatorit este solul, si cum aratau dealurile? Cum era fara atea strazi, case, masini, fabrici si magazine? Gandindu-ma asa, o intrebare, zic eu mai importanta, mi-a venit in minte: cine a trecut peacolo inaintea mea? mii si mii de oameni simplu, sau printre ei sa fi fost si cineva care a facut istorie? e locul acesta un loc unde legenda si-a infiripat radacinile, sau doar un loc monoton fara pic de importanta? De obicei, cand privesc pe fereastra, sunt atenta mai ales la oameni. Obicei ciudat. Ma uit ce fac ei, cum sunt imbracati, daca sunt fericiti sau nu, si ma intreb de unde vin, incotro merg si cum e povestea vietii lor. Intrebari la care nu o sa gesesc niciodata raspunsuri. Oare in miile de ani dinaintea mea, a mai calcat cineva pe aici a carui viata sa fi avut un impact?
Un lucru stiu, si un raspuns am: indiferent de cine a fost aici inaintea mea, indiferent de cate persoane au mai trecut pe acolo, acum e randul meu, sansa mea, oportunitatea mea - de a face istorie. Eu pot sa schimb ceva, eu pot sa nu fiu doar cineva care trece si apoi raman doar pasii pe care pamantul ii pastreaza pe vecie. Poate si persoanele dinaintea mea au fost persoane importante, persoane cu un rol, dar acest rol al lor nu trebuie sa fi fost atat de mare cat sa fie trecut in cartile de istorie, ci destul de mare sa fie trecut in viata celorlalti, in alte inimi, in societatea generatiei lor. Detaliile sunt de cele mai multe ori uitate, pentru ca sunt multe si marunte prin definitia lor, dar fara ele n-ar fi posibil. Istoria nu se scrie fara detalii.