Trezire

Sunt momente cand parca te trezesti dintr-un somn lung. Te simti parca de pe alta planeta, nu sti exact unde te afli, ce se intampla in jurul tau, lucrurile sunt confuze. Iti ia putin timp sa te dezmeticesti, sa vezi realitatea din jurul tau. Parca sunt momente cand traiesti ca intr-un vis, cand iti creezi pareri proprii, diferite fata de cele adevarate in totalitate, creezi o lume a ta, si atat timp cat esti acolo, iti e bine. Nimic nu te poate atinge. Esti happy. Apoi vine ceva de afara, ceva la care nu te astepti, si iti da o monstra de realitate. Dar e ok, pt ca in continuare ai ceva de care sa te agheti. Speranta. Apoi mai vine un vant. Apoi un tsunami. Si apoi vine momentul cand chiar trebuie sa te trezesti pentru ca nu mai poti continua asa. Totusi, dupa perioada de ameteala, incepi sa vezi clar ce e in jurul tau. Realizezi unde esti. Realizezi cat de ireal si poate prostesc era visul pe care l-ai avut. Razi. Pare greu de imaginat ca ai crezut cu asa tarie in el. Apoi incepi sa apreciezi realitatea, pentru ca, indiferent daca nu e perfecta, e ceva stabil, adevarat. E un nou inceput

Nimic nu e in zadar...

Credeti ca exista persoane care pot face ceva fara un motiv anume? Fara o motivatie? Poti investi timp,efort si asa mai departe in ceva daca nu iti pasa? Poti sa treci peste obstacole,sa lasi de la tine, sa iti calci pe mandrie,daca nu conteaza? Eu nu cred. Nu cred in asa ceva si ma indoiesc ca voi crede vreodata. Nu suntem roboti, nu avem masinarii in loc de creier sau inima. Traim, gandim, simtim, punem sentiment. Si totusi, uneori tare mi-as dori sa nu fie asa. Mi-as dori ca toata munca, tot efortul, timpul, sa fie apreciate. Parca de multe ori te zbati,si obti rezultate cu mult sub asteptari. Poate nici nu ai asteptari, vrei doar sa fie bine - si nu intotdeauna iese cum vrei. Parca pentru alte persoane e mai usor,parca uneori e nedrept. Parca dai 100% si nu primesti nici 10%. Si nu neaparat trebuie sa astepti ceva,dar pana la urma tot om ramai, si tot te consumi. Totusi... E ok. Pentru ca pana la urma, nimic nu pleaca fara sa se intoarca. Nimic nu e in zadar. Si daca cineva se bucura de munca ta,e bine. Si daca cineva se bucura de timpul si efortul tau, e extraordinar. Si daca altcineva se bucura de ceva pt care tu te-ai straduit atata fara rezultate, nu e problema. Roata se intoarce ;) just be patient and wait. Remember,in a way or another,things change...

Past. Present. Future. Change and need.

E uimitor cat de mult ne putem schimba, cat de diferiti putem deveni. Ajungem pana acolo incat nu ne mai recunoastem pe noi insine. In acelasi timp, e ciudat. Ciudat cum zi dupa zi, nu se schimba nimic, iar apoi, cand te uiti inapoi, esti socat. Parca nu esti tu. Parca nu-ti vine sa crezi ca a fost o zi in care erai altfel. Iti amintesti totul, ca pe un vis, nu sti sigur daca e realitate sau nu, asa mult timp pare ca s-a scurs.. Te uiti la trecut ca la o poveste, un film in derulare, in care sti ca esti personajul principal. Dar nu mai inseamna nimic pentru tine, pentru ca tu esti altcineva acum.

Daca iti place sa te uiti la seriale, sti ce zic :) Dupa cateva sezoane, sa te uiti din nou la primul episod. E impresionant sa-ti amintesti de unde a inceput totul. E chiar putin ciudat. Iti vine sa le spui actorilor : "hey, tu! ai grija nu fa aia si aia, vezi fa asa ca e mai bine.." etc. Si mai trist e atunci cand te uiti inapoi, si vrei sa iti spui tie - dar nu poti. Deja esti unde esti. Trecutul nu iti mai apartine, insa prezentul da. Si mai trist e daca le vremea respectiva stiai ca cealalta alegere ar fi cea potrivita, si totusi, ai ales sa faci lucrul care iti facea mai mult bine pe moment. Trist, dar totusi, in loc sa stam sa ne gandim "ce ar fi fost daca..", sa ne concentram pe ce putem face acum. Sa ascultam acum. Sa luam decizi intelepte acum. Se spune ca mai tarziu e mai bine decat niciodata.



"Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde."



Cred ca unul dintre cele mai grele lucruri pentru noi este sa traim in prezent, fara sa ne facem griji de ce va fi maine, poimaine, peste un an sau peste 10. Nu spun ca nu ar trebui sa ne gandim ce ar trebui sa facem azi ca sa ne fie mai bine maine (gen planuri de scoala, cursuri, job etc - tot ceea ce trebuie), dar sa fie pur si simplu ganduri, nu ceva ce ne fura pacea, si la care sa ne gandim non stop.

De multe ori ma gandesc "da de multe ori m-am rugat pentru ceva si nu am primit" . Si eu ma rog pentru multe lucruri, nu asa de multe primesc. Dar sigur e un motiv : poate nu cer ceea ce trebuie, poate nu am neaparata nevoie, sau poate nu e timpul potrivit. Un lucru e sigur : Dumnezeu implineste nevoile, atunci cand ele sunt cu adevarat nevoi.

Refuz

Refuz să-mi declar viaţa un eşec doar pentru că o zi mi-a mers prost. Am terminat cu declaraţiile de felul: nimic nu merge bine, am o viaţă bună de nimic sau totul merge prost. Refuz să dau vina pe Dumnezeu pentru deciziile proaste pe care EU le-am luat în viaţă. E greu să recunoaştem că ne merge prost pentru că NOI am făcut nişte alegeri greşite. E mai uşor să dăm vina pe Dumnezeu. Refuz să fac un lucru doar pentru că toată lumea-l face. Niciodată nu mi-a plăcut spiritul de turmă şi sper că nici nu va începe să-mi placă. Vreau să fac ceva pentru că aşa simt eu, nu pentru că toţi o fac. Refuz să las orgoliul şi mândria să-mi conducă viaţa. Des am făcut prostia să las orgoliul şi mândria să stea în faţa unor lucruri. Mi-a fost enorm de greu să învăţ să-mi cer iertare sau să accept faptul că uneori, nu tot timpul eu am dreptate. Ştiu oameni care din orgoliu şi mândrie, nu au mai vorbit ani întregi cu persoane dragi lor. Refuz să las asta să se întâmple în viaţa mea! Refuz să urăsc pe cineva pentru că mi-a făcut un rău. Vreau să învăţ să privesc partea bună a lucrurilor. Mi-a făcut cineva rău? Cu siguranţă am ceva de învăţat din asta! Dacă nu se potriveşte caracterul meu cu al unei persoane, prefer să păstrez distanţă decât să fiu ipocrit. Refuz ca problemele să mă îndepărteze de familia mea. Nu mai vreau ca problemele care mă apasă să stea în calea comunicării cu familia mea. Refuz să judec persoanele. Recunosc, uneori am judecat. Vreau să mă las de acest obicei pentru că nu am nici un drept şi nici măcar nu sunt în măsură să judec pe cineva. Refuz să renunţ la visele mele. Nu voi arunca la gunoi visele mele doar pentru că mi se par imposibil de realizat. Am să lupt, am să mă ridic de fiecare dată când voi cădea şi voi continua să visez.