miercuri, 13 aprilie 2011

Isaac al Lui [continuare la "Isaac al meu" ]


Am scris mai demult o postare despre Avraam, caruia Dumnezeu i-a cerut sa aduca ca si jertfa pe singurul lui fiu, pe care l-a primit abea dupa mult timp in care a asteptat. Isaac era totul pentru Avraam, si totusi, Dumnezeu l-a cerut ca si jertfa. Avraam a trebuit sa renunte la ce era cel mai important pentru el, si sa-i dea lui Dumnezeu. Cum a putut sa faca asta? Mi-era greu sa inteleg. Mi se parea putin nebun poate, sau ca Dumnezeu era prea crud. De ce i-ar fi trebuit lui Dumnezeu sa-l aiba pe Isaac? Pentru El era un om, ca si toti ceilalti, si atunci, de ce sa i-l ia lui Avraam? Asa-i, Dumnezeu putea sa nu ceara asta, putea sa-l lasa in pace pe Avraam, pentru ca stia ca ii era credincios, stia ca ar face orice. Si tocmai asta a fost motivul. Dumnezeu l-a testat. Dumnezeu nu avea nevoie de fiul lui, avea nevoie de inima lui Avraam, sa stie ca bate 100% pentru El, si nu pentru oricine altcineva, nici chiar pentru Isaac.



Cum a putut Avraam sa duca la indeplinire ceea ce ii cerea Dumnezeu desi probabil ca il durea fiecare pas pe care il facea spre locul unde trebuia sa-l jertfeasca pe Isaac? Avraam a inteles ca Isaac nu era al lui, era al lui Dumnezeu. Nu era ceva ce a primit pentru ca a meritat, si nu era ceva ce a obtinut prin eforturile sale. Isaac ii era doar incredintat, "imprumutat", si Dumnezeu putea sa ceara inapoi ce era al Lui. Apoi, Avraam a mai inteles ca indiferent ce ii cere Dumnezeu, e pentru un plan mai mare, si nu a incercat niciodata sa inteleaga maretia acelui plan prin singura piesa de puzzle pe care o avea : jertfirea lui Isaac. Avraam a ales sa potriveasca piesa lui cu piesele lui Dumnezeu - si Dumnezeu l-a onorat pentru asta.