Enigma - publicata in cls a8a :))

Privesc in zare.Oare culorile s-au sters? Oare visez? Sau poate ca totul se intampla in imaginatia mea?… Privirea mi se indreapta acum spre propriile-mi maini asupra carora timpul si-a lasat amprenta aspra. Nu…culorile nu s-au sters: din nou timpul este devina. Ochii mei imbatranisera. Lasasera lumina tineretii in urma…desi acum reflectau o altfel de lumina. Sa fie asta tot din cauza timpului? Sau poate e arma, zidul care incearca sa infranga acest dusman nemilos? De fapt, imi dau seama ca e ultima putere ramasa in urma lungului razboi cu timpul: intelepciunea. Oare timpul a invins? Oare eu am pierdut? Imi imaginasem o viata plina de binecuvantari si lipsita de orice fel de intristare.Oare exista o astfel de viata? Exista oare raiul pe pamant sau cautarea noastra se opreste cand anii tineretii s-au sfarsit si cu lacrimi in ochi trebuie sa acceptam adevarul? Adevarul unei vieti scurte, rapite de timp. O viata ce odata parea sa dureze o vesnicie…si totusi, vesnicia e asa scurta? Imi amintesc de anii tineretii mele, de anii in care batranetea parea o lume necunoscuta si visele incepeau a fi scrise cu penelul vietii. Imi amintesc de prima prietenie, de prima carte citita, de prima dezamagire si de prima floare inflorita. Si ma intreb din nou? Oare timpul a invins? Oare a trecut vremea inocentei si a razelor de soare? Trecutul e o incapere din prezent in care intram mai rar. N-avem decat sa deschidem o usa, atat, si suntem in trecut, iar usa aceasta se deschide singura foarte des, mai ales acum cand prezentul pare fara culoare. Totusi, timpul intervine si aici.TIMPUL. Aduce amintirile si odata cu ele uitarea, aduce tristetea si odata cu ea sentimentul unei vieti traite. Sau nu? “Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.” Oare timpul a invins? Oare viata mea se stinge fara sa fi realizat nimic demn de a invinge dusmanul de temut? Oare in lupta mea am uitat a mai trai? Sau poate chiar asta inseamna sa traiesti? Oare nu iubirea, intelegerea, pacea, credinta, fericirea, fac din existenta - viata? si totusi…de ce invinge timpul? Se zice ca toti avem un scop. Un tel bine definit pentru implinirea caruia trebuie sa facem chiar si ce nu ne sta in putinta. Oare care a fost tinta mea? A fost data uitarii? Timpul a invins si aici? E imposibil… tin minte nenumaratele iluzii si vise copilaresti pe care le numeam “teluri” si pentru care luptam zi de zi. O persoana pe care o admir a afirmat ca “Motivatia omului este ca un ceas, care merge tot timpul, indiferent de circumstante”. Indiferent de circumstante…merge tot timpul. Oare timpul invinge si aici? Sau motivatia este puterea care reuseste sa obtina victoria? “Lupta sa fi un castigator foloseste-ti toata puterea pentru a-ti indeplini viziunea, si cand ai indeplinit-o, vei intelege ca doar ai facut primul pas pe scara succesului.” Doar primul pas? De ce? De ce sa-ti dai toata silinta pentru ca la sfarsit sa realizezi ca mai sunt sute de pasi si timpul nu-ti permite? De ce trebuie sa fie timpul mereu impotriva noastra? Oare nemurirea exista? Daca ar fi asa, timpul ar fi prizonier, nu? Si totusi, unde poti gasi nemurire? Gandindu-ma la asta amicul timpului, adevarul, imi aminteste cine sunt : doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Si din nou ma intreb : oare timpul a invins? De ce mereu cautam adevarul si cand il gasim ne-am dori ca adevarul sa ne minta? Timpul a invins. A invins tineretea, a invins visele, si pe cele implinite si pe cele neimplinite, a invins tristetea, a invins ranile din trecut, vindecandu-le. Totusi, reflectand asa imi dau seama ca fara ajutorul lui multe capitole din viata ar fi fost neincheiate.
Acum, o alta intrebare ia nastere : chiar e timpul dusmanul meu? A castigat el lupta sau m-a ajutat pe mine obtin premiul? Premiul… premiul unei vieti traite, care, fie ea cat de mica si neinsemnata, are un rol in trecerea vremii, a creatiei si a existentei. Pana la urma am ajutat eu timpul sa-si continue drumul? M-a ajutat el pe mine? Impreuna sau unul impotriva altuia? Mereu va ramane o enigma. Singurul raspuns pe care il pot gasi vine de la Abraham Lincoln : “La sfarsit nu conteaza ani din viata ta, ci viata din anii tai”. M-am decis: indiferent de cat de scurta e viata, trebuie traita la maxim. Timpului nu-i pasa daca realizam asta sau nu. El nu oboseste.