23 octombrie

Stim si auzim destul de des ca, pana si cele mai perfecte persoane sunt imperfecte. Si e ok sa auzi asta - atata timp cat n-ai nimic de-aface cu orice ar insemna aia. Astazi am realizat cat e de adevarat.Pana si persoanale de la care te astepti cel mai putin, persoanele la care nici macar nai visat ca vor gresi asa vreodata, o fac. Si pana la urma e normal. Toti suntem oameni si toti gresim. Si te intrebi cine e de vina. Ba nu! mai rau! te bosumfli ca pers respectiva pare asa de perfecta , si totusi nui! Dar, hei!! Nimeni nu-i perfect! Data viitoare cand mai gandesti asa aminteste-ti cand ai gresit tu ultima data si gandeste-te la persoanele care au fost dezamagite din cauza ta. Si pana la urma ce inseamna sa fi "dezamagit" ? Chiar si numa cuvantu daca il luam , insemna sa pierzi amagirea. Dar e asa de usor sa te lasi amagit. Uneori o faci fara sa-ti dai seama. De fapt ne place sa zicem ca niciodata nu ne amagim noi pe noi insine, ca doar e absurd. Daaar...de fapt, de cele mai multe ori, atunci cand suntem dezamagiti, suntem asa din cauza ca amagirea am creat-o chiar noi. Persoana respectiva poate fi perfecta, sau poate parea asa.Dar noi alegem cum sa privim lucrurile. Totusi, daca tine de noi, sa incercam sa nu creem o imagine despre noi care daca ar fi distrusa, i-ar rani pe ceilalti. Sa incerci sa fi tu e cel mai usor - pentru ca "tu" / "eu" o da mereu in bara- si ceilalti stiu asta. Pentru ca "tu" / "eu" nu se ocupa de masti, si nu e o imagine falsa a realitatii, o iluzie a ceea ce vor altii de la tine. "tu" esti doar tu. si "eu"...la fel. E chiar asa de greu sa nu te mai complici?

azi am scris diferit de cum imi place sa scriu de obicei,dar imi place.sper sa nu sune prea tare a predica...:))