8 oct 2009 - nu poti sa stai pe loc

Exista momente cand simti ca ajungi la anumite limite...pe care cum incerci sa le dobori, asa te doboara ele pe tine incet in incet.Si tipi in tine si uiti cine esti, uiti ca pamantul inca se roteste si nici nu se va opri pentru tine, uiti ca ai mai trasnformat imposibilul in posibil...si mai ales, uiti k n-ai facut asta singur.
Oare e ok sa ascunzi ceva de o persoana la care ti, pentru ca sa nu-i faci rau? E mai bine sa te doara doar pe tine si sa suporti tu tot decat sa imparti durerea cu cineva? Poate ca da, e mai bine. Dar nu pentru tine, ci pt persoana respectiva. Exista persoane pt care incercam sa fim tot - si dintre aceste persoane, sunt putine care isi vor da seama de asta. Si si mai putine sunt cele care vor aprecia vreodata. Si atunci sa faci rau cuiva doar pentru ca daca alegi sa-i faci bine poate nu vei primi nimic in schimb,niciodata? Ajung sa nu mai stiu.Si doare. Si e ok sa doara - dar nu atunci cand nu ajuta la nimic. Si totusi ce poti face? Trebuie sa mergi mai departe..si mai departe...si mai departe. Pana cand va inceta sa te doara. Trebuie sa treci peste limite...peste imposibil...peste sperante frante...peste lacrimi...peste durere. Trebuie. De ce? Pentru ca nu-ti permiti luxul sa stai. Nu-ti permiti sa faci alte persoane sa sufere din cauza ta - de aici am plecat nu?
Dar e ok...sau va fi...daca incepi sa privesti din alt unghi. Pentru ca noi alegem cum vedem situatia...si noi alegem ce facem din ea. Noi alegem daca ne prabusim sau continuam sa urcam. Un singur lucru nu putem face: sa stam pe loc.