People passing

Daca iti iei vreodata timp sa stai sa te uiti la ceilalti, cei care trec pe langa tine, poate prea grabiti sa te observe, prea suparati ca sa vada, prea fericiti ca se le pese sau pur si simplu indiferenti, ai vedea probabil multe goluri. Fiecare din noi avem dorinte, vise, lucruri pe care le vrem. Unele ne sunt date sau le obtinem cu greu, altele ne sunt refuzate. Niciodata nu stam sa fim prea multumitori pentru ceea ce avem deja, intotdeauna tanjim pentru ceea ce nu ni se da, ceea ce ne este imposibil sau prea greu de obtinut sau pentru ceea ce ne este interzis. Si poate ar fi ok, si dupa un timp ne-ar trece, daar...sunt alti oameni care au acel ceva pentru care noi ne zbatem. Il au si nu sunt multumitori. Il au si le este indiferent. They take it for granted. Si iti vine sa tipi, sa te zbati, orice, doar sa-i faci constienti de ceea ce au, de faptul ca tu nu ai, nu poti. Dar trebuie sa taci, sa ti in tine, sa continui sa-ti doresti si sa speri. Dar daca ti s-a zis NU, atunci mai merita sa speri? Daca sti ca acel NU nu se va mai schimba, mai merita sa astepti? Sau poate sa fi fost NU ACUM, si sa fi inteles tu gresit? Daca usa este inchisa cu o cheie care s-a pierdut? Merita sa spargi lacatul?

Si apoi, sunt ceilalti oameni, care la randul lor vad in tine acel lucru dupa care ei tanjesc, dar la care tu dai cu piciorul, pentru ca te-ai hotarat sa stai in fata unei usi care probabil nu se va mai deschide niciodata.