Momentul potrivit

Trecutul. E ceva ce ramane in urma noastra - ca ne place sau nu, e ceva ce nu mai putem schimba. Unii vor sasi uite trecutul, si chiar reusesc. Altii reusesc mai putin. Si ceilalti, nu il uita, dar nici nu-i afecteaza. Nu stiu cati se incadreaza in ultima categorie. Eu am trecut prin fiecare din aceste categorii : pentru o vreme, am uitat - nu am sters nimic, nu am vindecat nici o rana, pur si simplu am uitat. Am creat peste o temelie alta temelie. Totusi, perioada aceasta nu a durat mult, pentru ca din senin am inceput sa-mi amintesc - cu o multime de detalii. Eu consider aceasta perioada a uitarii o peroioada de liniste - o binecuvantare. Totusi, perioada asta trebuia oprita pentru ca trecutul nu era vindecat, era doar ascuns. Apoi a urmat perioada de vindecare- o perioada grea, dar care-si merita fiecare secunda. Si in sfarsit, perioada in care trecutul seamana cu niste pagini de carti, o poveste care o poti citi oricand dar te afecteaza la fel de tare ca si SCUFITA ROSIE.
De ce spun lucrurile astea? De ce acum? Pentru ca mi-am dat seama ce mult poate schimba modul in care privim lucrurile atunci cand incepem sa ne asumam si noi vina pentru trecut. Nu zic ca pe tine nu te doare, nu zic ca doar tu esti de vina, dar cu siguranta undeva ai gresit si tu. Si cand iti asumi vina...incepi sa vezi ca in primul rand ai nevoie tu de iertare, si dupa ce te-ai iertat, poti ierta si pe ceilalti.
Ieri am avut o discutie cu o persoana - o discutie care a facut o schimbare in mine, desi stiam toate lucrurile alea, desi doar mi s-au amintit, totusi, o fost ceva ce aveam nevoie si am primit in momentul in care am fost pregatita sa primesc. Unele raspunsuri.
DUMNEZEU E ASA DE MARE! Si este un Dumnezeu al momentului potrivit!