Care este rolul meu?

In timp ce mergeam cu autobusul spre oras, faceam ceea ce fac de obicei cand sunt intr-un mijloc de transport: ma uitam pe fereastra, si asteptam sa treaca timpul. Obisnuita, acelasi lucru, acelasi locuri, acelas peisaj. Dar de data asta, m-am gandit la altceva: cum arata peisajul acum 10 ani? cu arata locul unde ma aflu eu inainte ca eu sa fi calcat peacolo? Acum 100 de ani? Acum 1000? Cati oameni au trecut peacolo, si cat de obosit e pamantul sa-i mai tina? Cat de batatorit este solul, si cum aratau dealurile? Cum era fara atea strazi, case, masini, fabrici si magazine? Gandindu-ma asa, o intrebare, zic eu mai importanta, mi-a venit in minte: cine a trecut peacolo inaintea mea? mii si mii de oameni simplu, sau printre ei sa fi fost si cineva care a facut istorie? e locul acesta un loc unde legenda si-a infiripat radacinile, sau doar un loc monoton fara pic de importanta? De obicei, cand privesc pe fereastra, sunt atenta mai ales la oameni. Obicei ciudat. Ma uit ce fac ei, cum sunt imbracati, daca sunt fericiti sau nu, si ma intreb de unde vin, incotro merg si cum e povestea vietii lor. Intrebari la care nu o sa gesesc niciodata raspunsuri. Oare in miile de ani dinaintea mea, a mai calcat cineva pe aici a carui viata sa fi avut un impact?
Un lucru stiu, si un raspuns am: indiferent de cine a fost aici inaintea mea, indiferent de cate persoane au mai trecut pe acolo, acum e randul meu, sansa mea, oportunitatea mea - de a face istorie. Eu pot sa schimb ceva, eu pot sa nu fiu doar cineva care trece si apoi raman doar pasii pe care pamantul ii pastreaza pe vecie. Poate si persoanele dinaintea mea au fost persoane importante, persoane cu un rol, dar acest rol al lor nu trebuie sa fi fost atat de mare cat sa fie trecut in cartile de istorie, ci destul de mare sa fie trecut in viata celorlalti, in alte inimi, in societatea generatiei lor. Detaliile sunt de cele mai multe ori uitate, pentru ca sunt multe si marunte prin definitia lor, dar fara ele n-ar fi posibil. Istoria nu se scrie fara detalii.